Munții Apuseni
Apusenii seamănă cu o cetate: un nucleu înalt (Bihor, Vlădeasa, Gilău-Muntele Mare) din care pornesc ramuri mai joase ce se termină în depresiuni-golf deschise spre vest. Au cel mai complicat amestec de roci din țară (cristalin, granite, calcare, vulcanite, ofiolite) și cel mai bogat carst.
- Limite
- Între Mureș (sud), Barcău (nord), Câmpia de Vest și Podișul Transilvaniei.
- Cel mai înalt vârf
- Cucurbăta Mare, 1849 m
- Masive
- 11
De reținut
- Cucurbăta Mare (Bihor, 1849 m) e vârful maxim al Carpaților Occidentali.
- Peștera Vântului (~52 km) e cea mai lungă din țară; Ghețarul Scărișoara e cel mai mare ghețar subteran.
- Cele mai multe sate risipite pe munte din țară, unele peste 1200 m.
- Plopiș, Meseș și Șimleu sunt munți-insulă, resturi cristaline înconjurate de dealuri.
Masive
| Nr. | Masiv | Vârf maxim | Altitudine | Roci |
|---|---|---|---|---|
| 7 | Munții Bihor | Cucurbăta Mare | 1849 m | cristaline și calcare |
| 8 | Munții Vlădeasa | Vlădeasa | 1836 m | vulcanice (riolite, dacite) |
| 9 | Munții Gilău-Muntele Mare | Muntele Mare | 1826 m | cristaline, granite |
| 10 | Munții Trascău | Dâmbău | 1369 m | calcare și ofiolite |
| 11 | Munții Metaliferi | Poienița | 1437 m | vulcanice și sedimentare |
| 12 | Munții Zarand | Drocea | 836 m | vulcanice și ofiolite |
| 13 | Munții Codru-Moma | Pleșu | 1112 m | calcare și cristaline |
| 14 | Munții Pădurea Craiului | — | sub 1100 m | calcare |
| 15 | Munții Plopiș (Șes) | Măgura Mare | ~918 m | cristaline |
| 16 | Munții Meseș | Măgura Priei | 996 m | cristaline |
| Munții Șimleu | — | — | cristaline |
Depresiuni și culoare
- Beiuș, Vad-Borod, Zarand (Brad), Almaș-Agrij, Huedin (depresiuni-golf): Pătrund în munte dinspre vest, deschise spre Câmpia de Vest.
Peșteri
- Peștera Vântului: ~52 km de galerii, cea mai lungă din țară.
- Ghețarul Scărișoara: Peste 75.000 m³ de gheață veche de mii de ani.
- Peștera Urșilor: Descoperită în 1975, la Chișcău.
- Peștera Meziad, Vadu Crișului: Peșteri turistice clasice.
- Huda lui Papară: Colonie mare de lilieci.
Sursa: ghidul „Relieful României”, paginile 9, 23, 24, 25, 26, 27, 30, 33, 35.